Zapada de...

Decembrie... o data cu Decembrie, prima ninsoare. Fulgii cadeau grabiti, gradina devenea tot mai alba. In fiecare minut orasul era mai alb, mai alb si mai alb. Fiecare punct alb imi desena imagini ale copilariei. Albul a devenit verbul a fi: eu sunt alb, tu esti alb etc.etc.... Am inceput sa ma bucur singura... sa zambesc... apoi sa rad... era minunat sa visez, sa gust o parte a inocentei, sa ma bucur de fiecare detaliu care imi aducea aminte de Craciunul de acum cativa ani. Vedeam un basm real... si... nu prea...
.......................................................................................
Ce'ar fi sa revenim cu picioarle... in Bucuresti... azi.. ora 3:43////
[ momentul in care a trebuit sa ies din casa]... Trist!
Injuram zapada... pentru ca autobuzul nu se misca mai repede, iar eu intarziasem [desi eu intarzi si cand sunt 20 de grade afara. detalii nesemnificative]... zapada era deja murdara... eram nervoasa ca a trebuit sa ma imbrac gros... si era sa'l spanzur pe un baietel care a aruncat un bulgare spre mine.
Bineinteles... atunci cand un lucru merge prost, asteapta'te sa apara altele si mai rele... [murphy si dia]
......................................................................................
Zapada e minunata, e tot ce ti'ai dori intr'o seara de iarna... E tot ce ti'ai dori atata timp cat esti intr'un loc cald!

Voi bucurati'va de bulgarii de zapada... dar, daca ma vedeti pe strada.... tineti'i departe de mine *devil laugh*